citisem o carte
până mi se făcuse sete

râcâind foile în disperare de verde
am nimerit în genunchii altuia

așa se întâmplă
dacă nu ești atent pe unde mori
în ce poziție

știi
a spune lucruri simple echivalează
cu a lua apă din fântână
prin mâinile lui Dumnezeu

pietrele sunt degete tăiate de soare
gesturile noastre vor deveni iarbă
probabil

uneori iubesc până îmi fulgeră între dinți
alteori aprind lumânări ca să îmi redescopăr
trupul

din oră în oră am carnea
din sticlă pisată
și
răsuflu ușurat odată cu perdelele