Ciorba fu mai belicoasă
Decât un conclav de țațe,
Că-i stârni gâlceavă-n mațe,
Tăind cheful de frumoasă
Tocmai când s-o prindă-n brațe,
Căci o greață nemiloasă,
Lovind șoapta drăgăstoasă,
Îl goni să dea la rațe!

Sigur, data viitoare,
Stând cu dosul spre bucate,
Se va pune pe picioare
Și, plesnind de sănătate,
Va seduce domnișoare,
Într-un rock pe nemâncate.