agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-08 | | Înscris în bibliotecă de anca codrea
1. Bucătărie
Part One Știi tu Diana când stăm noi la masa din bucătăria Mătușii mele Tu bei cafea Și-mi iei țigara din mâini Între noi e o canapea de 7 metri Ce nu mai lasă spațiu de umblat Cum e să fii amețită Cum e să ții fericirea în cuptor Așa cum ai ține o plăcintă Ce miroase atât de frumos Că vrei să-i lipești mirosul De pereți forever Part Two Mă încovrigesc sub plapumă Cu mâinile strânse sub cap Tu aprinzi televizorul Să-mi arăți că nu se poate Eu mă strâng între cearșafuri și mai mult Să-ți arăt că n-am uitat Și tu îmi spui ‘Să nu care cumva să zici ceva eu n-am mai fost demult acolo și nu vreau să mai știu că există brutăria aia’ unde odată ne-am cumpărat o pâine atât de caldă și atât de bună încât ni s-a lipit de stomac 2. Colțul nostru de piele Am visat adesea Colțul nostru de cărți legate în piele de multe ori mi-am zis că am să dau o raită pe-acolo am să încerc cheia și-am să caut ultima carte pe care am citit-o împreună. Dar n-am făcut-o niciodată Doar în vis cărțile țipă după mine. 3. Să nu crezi să nu crezi că să nu crezi că sînt să nu crezi că sînt obsedată de mansarda de mansarda aceea în care ploua în care ploua infernal și noi și noi ne uitam și noi ne uitam singurătatea 4. Tempus interruptus tot ce durează nu sînt lanțurile cu diamante casele cu scări din marmură tot ce durează sînt pozele cu tine în care mintea mea s-a oprit ca la un flash tempus interruptus 5. Un loc anume Part One nici mcar tu nu mai știi exact (tu care ești foarte exact/ă) cum mai arată punctul acela roz și totuși întunecat în care noi odată ne-am apropiat era un peisaj sălbatic găsit de noi într-o pădure în care ne plimbam fără să căutam ceva anume. După aceea am găsit ceva Ce n-am mai cunoscut niciodată Ceva atat de ireal încât Ne-a făcut să fugim. Part two mai demult îți găteam pui cu sos de roșii nu știu cum făceam da îmi ieșea mișto de tot acum oricât încerc nu-mi mai iese nimic din mâini decât o desfacere de conservă. 6. Vagabondul pe-atunci aveam niște texte în noi de mă durea burta de râs, de plâns, de drag, de rotund în fața liceului nostru stătea pe trotuar câte un vagabond și noi râdeam de nimicuri și nimicurile ne ajungeau în timp ce vagabondul stătea zgribulit pe trotuar. De-atunci cuvintele au evoluat În conversații pretențioase De-atunci râsul s-a strâns în porții mici De-atunci vagabondul acela s-a mutat în camera mea. 7. Nu mă lași nu mă lași să intru puțin în mintea ta camera e mare avem tot spațiul să ne căutăm enigme de rezolvat să rulăm înapoi covorul acela să-i mirosim fiecare centimetru să-i pipăim fiecare puls așa cum ar fi trebuit 8. La țigănci Part One mă iei cu tine în camera cu perdele albastre mă țin de tine strâns fără teamă, doar tu tremuri sub surâsul tău fermecător sub care îți ating carnea buzelor cu aromă pregnantă de cafea și noi nu am făcut niciodată și noi nu am făcut niciodată cafea Part Two te iau cu mine în camera cu lumini roșii umbre cu parfum Iceberg dansează tu te ții de gâtul meu ca o mireasă în noaptea nunții în noaptea dintâi și cea de pe urmă. Și noi nu ne-am Și noi nu ne-am privit Și noi nu ne-am privit niciodată Mai jos de genunchii umbrei. 9. Nevoie toata nevoia asta ciudată pe care o am de a intra în casa unui om străin de a-i spune ca acolo locuiesc Eu. uneori îmi vine să dau cu capul de pereți toate nevoile astea ciudate de a hoinări pe strazi invizibilă să intru în case în care simt încă resturi de suflet 10. Fantezii cum e cu fanteziile mă întrebi cum să fie, ca în orice relație care durează (măcar de-am mai putea vorbi de fantezii) cum mai ajungi tu la orgasm în prezent ? te întreb mă întrebi sau poate întrebarea asta e încă un tabu între noi 11. Cele mai bune prietene noi sîntem cele mai bune prietene mi-ai scris, la fel mi-a scris și Briana tu mi-ai scris că niciodată nu vei uita conversațiile noastre… deși de fiecare dată când îți reamintesc de fiecare dată sau mi se pare mie Briana mi-a scris Vor plânge mesele după noi Mesele plâng. 12. Robinet și toate viețile astea fabuloase pe care le duc vilele din Bevery Hills le duci tu în clipele refulate când toate convențiile dorm duse când tu dormi chiar și eu și nimeni nu știe că sărutul stă de fiecare parte a unui cuvânt și pe față și pe dos e scăldat înainte în apa robinetului la care ne-am spălat o dată mâinile împreună 13. Adevărul arată ciudat adevărul arată ciudat ea se gândește că-i va fi dor de el el privește cu privirile în gol adevărul arată ciudat ea îi cere adresa de e-mail el îi noteaza pe o bucată de hârtie Un V întors, urmat de un 3 Și înainte de V o săgeată Apoi îi spune : așa am văzut undeva Simbolul asta Adevărul arată ciudat Și ce înseamnă, am întrebat ? Te iubesc ! Înseamnă Te iubesc. 14. Joi ne-ntâlnim mereu joia la ora 17 stăm pe aceeași canapea fără să ne vorbim o ora întreagă ca și personajul din teoria norilor ne-atingem în treacăt degetele tale îmi mângâie buzele mai aproape decât creionarea profesionistă a gurii abia la plecare dăm mâna unul cu altul și în această atingere stă tot zâmbetul până săptămâna viitoare. Ne vedem joi. 15. Căpșuna și șobolanul Ziua trece repede Cu lucruri administrative Telefoane revoltate, oameni meschini Cu sufletul în formă de șobolan Mii de întâlniri Găuri în care m-ascund Ca un șobolan De telefonul care tronează pe masă Ca o căpșuna mare, roșie și coaptă Pe care o las Încet încet Să se usuce. 16. Chibrit am certitudinea că focul dintre 4 ochi își consumă în cele din urmă flacăra într-un chibrit un chibrit gigant care arde de luni de zile în Grande Place și pe care totuși Nimeni nu pare că-l vede. 17. Pagina aștept să vina cineva să întoarcă în locul meu pagina acestei cărți cu copertă roșie care mi s-a blocat în gât ca un os de pește 18. Plimbare la infinit privesc agitația pantofilor mei agilitatea cizmelor lungi de câteva zile picioarele mele cer să traverseze orașul de la un capăt la altul îmbrăcată în cele mai groase pulovere vreau ca la sfârșitul unei zile să cad lată de oboseală să nu-mi mai amintesc acea mână indiferentă acea mână după acele cuvinte. 20. Totdeauna în întârziere Part one Totdeauna întârzii La întâlnirea cu tine Și ție îți place să hoinărești pe străzi Ca și cum am vrea amândoi Să prelungim Orele de așteptare Orele dulci Și e singurul lucru Pe care îl putem face într-adevăr Să stăm față în față Să nu vorbim, să ne privim cu dor. Part two Sînt totdeauna în întârziere La întâlnirea cu tine Nici tu nu ajungi niciodată la timp Ne așezam față în față Vorbim De nimicuri, de tot Ca și cum am vorbi de noi Doi pasageri Într-o stație de autobus Totdeauna în întârziere Cu cuvintele mereu suspendate Totdeauna în întarziere Cu cuvintele mereu suspendate În noi 21. Poetic Totul a devenit poetic Acum Noi sîntem două poezii Care abia și-au atins paginile Cuvintele, poveștile În aceeași carte Și totuși uneori Când un cititor ne răsfoiește Ne trezim deodată lipiți Unul de altul unul în altul Ca și cum aceste poezii Ar fi două părți Ale aceluiași text Un singur corp Totul a devenit poetic Acum Târgul de carte E aproape de sfârșit Noi sîntem două poezii Făcute de alții Un capriciu, o stare Totdeauna în așteptarea Unui cititor Să ne lipească paginile Din întâmplare. 22. Doar o imagine îmi perturbați existența ! zise el aproape intrigat (ea era doar o imagine) poate, în sfârșit, mi-ar plăcea (și posterul voia să întindă buzele dar rămânea blocat în pereții de hârtie) să nu vă fie frică nu veți fi perturbat, nu mai mult decât înțepătura unei insecte destinația se apropie de sfârșit (acești pereți vor fi rezugrăviți) și această femeie în roșu atât de frumoasă, atât de splendidă va coborî la stația urmatoare lăsându-ne cu buzele atârnate de imaginea ei, in mirare. 23. Mansarda plouă ca și cum ar trebui să ne întâlnim în fața unei mansarde fulgeră ca și cum ar trebui să ne adăpostim sub acoperișul acelei mansarde ca și cum ar trebui să mergem pe același drum ajutați de ploaie și fulgere și cu inima tremurând să închidem ușa în urma noastră 24 ; Ultraviolet (cântec) să nu spui nimănui vreodată ce ai văzut cu ochii tăi, în ziua aceea dată soarele a coborât din cer fulgerător și m-a privit cu ochi albaștri plini de dor încât ochii mei verzi, fermecați de astru s-au cufundat în al tău albastru albastrul și verdele împreună sînt o pereche frumoasă, nebună încât am putea să populăm întregul univers cu calmul tău albastru și furtunile mele verzi. 25.Înainte de 30 de ani sînt tânără, încă n-am 30 de ani sînt tânără, am cugetul liber și vreau să beau vodka râzând și n-am cu cine și nimeni nu înțelege că orgasmul fiecărei zile este când ai chef să fumezi și sa bei vodkă, să dansezi după fiecare privire încinsă sînt tânară, încă n-am 30 de ani și aș vrea să conserv orgasmul acestor zile ca pe o oglindă trucată. 26. Coapsele tale între coapsele tale toate gândurile negre se curăță în părul tău blond îmi descopăr o parte uitată de mine într-o mare de liniște prenatală doar tu știi să mă dezlegi de euri, de ornamente, de tâmpenii doar tu știi să mă aduci mie însămi după atâtea călătorii atâtea dansuri în gol doar tu îți întinzi mâinile după geamătul meu 27. Suferința Suferința Este un leopard Fugit dintr-un circ Căutând o junglă Care nu mai există 28. Părinții mei părinții mei se trezesc în fiecare dimineață la ora 5 de peste 30 de ani iau tramvaie, autobuze, îmbracă halate albe fac tratamente, ridică case, planteaza pomi, eu mă trezesc cu greu dimineața îmi beau cafeaua până la ora 11 apoi mă plâng că aici plouă tot timpul că acolo e tot timpul soare că voi nu știți că ei nu știu că nimeni nu înțelege că mobila scârțâie părintii mei se trezesc în fiecare dimineață la ora 5 ca și cum ar vrea să-mi topească toata ploaia în soare 29. Poftă mi-e poftă de ceva de-o păpușă de-o copilărie de-un copil ca Andreea sculptată parcă de Michelangelo trebuie să mai aștept trebuie să am un job permanent între timp văra-mea, mai mică decât mine are doua fetițe între timp vară-mea ajunge acasă de Crăciun. 30. Totul curge simt că totul îmi curge din mâini ploaia asta blestemată care-mi ajunge până la oase visele astea cu rădăcini puternice de buruieni îmi curge rimelul, ploaia cade în găleți totul se rupe între coastele mele nimic nu-mi stă în mâini nici macar inima mea 31. Numai mama numai mama numai mama îmi dă numai mama îmi dă pulsul timpului cine ce mai face, ce se mai întâmplă râdem împreună ca două adolescente râdem împreună ca și cum am sta la o cafea față în față între noi e o vară întreagă fără îmbrățișări. 32. Exil vreau să fumez exilul ăsta ca pe un trabuc să-l trag adânc în piept până o să ardă complet până n-o să mai rămână din el decât un bilet de avion dus întors în fiecare lună. 33. Punct negru am terminat de făcut curățenia îmi aprind o țigară totul e atât de negru în jur e o idee din asta metafizică care ți se pare că înghite universul și nu știi cum s-o exprimi e Sf Nicolae, mă rog a fost acum două zile și eu am uitat să iau felicitări și acum e un vânt de furtună și în furtuna asta nebunească totul se întâlnește, frunză cu frunză centimentru cu centimetru doar eu nu mă întâlnesc cu nimeni și visez la încurcarea circulației la oprirea semafoarelor la oprirea alergării acestui punct negru care-mi joacă în fața ochilor 34. Despre singurătate nu ai de ce sa te simti atât de singur nu ai de ce să te simți atât de defazată nu ai de ce să te simți nefericită spune-mi atunci cum sa dansez în această ploaie de buruieni reci care mi s-au lipit de suflet ca lipitorile și nu-mi mai lasă nici o picătură de sânge 35 Lords when i hold you in my arms I feel so good I have you Muzica se învârte în Lords Stai la masă cu Nati și Briana Și pletele brunetului se scurg Pe degetele tale ca o înghețată De ciocolată Dă-mi buzele tale pline Contureaza-le cu roșul focului meu Stau în Lords și beau bere Ca de atâtea ori Pe milimetru de secundă 36. Crăciun în iulie Mama vrea să păstreze pentru mine Un Moș Crăciun de agățat în pom Iubita mea te rog bucură-te tu de el Or să mai fie alte cadouri Mama se încăpățânează să păstreze pentru mine Un Moș Crăciun de agățat în pom De fapt e o idee bună Când am să vin la vară Găsesc eu un brad de împodobit 37. Amintiri și uitări simt nevoia să uit simt nevoia să-mi amintesc de respirația rotundă a trecutului când pletele mele zburau în vânt ca o coafură de Maria Antoaneta mă plimba pe străzi spre Discoteca No problem pentru a găsi pe drum o amintire sau o uitare simt nevoia să uit că în Piața Rogerius avea o dată ultima stație tramvaiul 5 simt nevoia să-mi amintesc ca acolo m-am dat prima oară cu săniuța să uit zăpada pufoasă, care se topea în steluțe misterioase în palmă să-mi amintesc că totuși am apucat și eu ierni cu zăpadă să uit că de Crăciun cântam colinde cu o gașcă de împrumut să uit colindele să mi le amintesc am atâtea nevoie să-mi amintesc, să uit am atâtea uitări în trupul acestor nevoi (va urma) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate