De s-ar lăsa duse de pasiune toate septembriile
ca în vârfuri să meargă cu ochii albi ținuți de vorbă
și de iuniile s-ar lăsa înduplecate să caute sub preș simțirea
m-aș rătăci pe diagonală în august
dar ce noroc! punct de sprijin am busola cu dinți și cu cerc de lemn de salcie
ce se învârte pe tabla de șah vălurită
și las să privească pe geam culturi întregi de floarea-soarelui
le simt cum dau din cap precum clovni triști
cu ochii pierduți în smoală
să râd?... de hainele lor se lipește fiecare zi trecută
e un spectacol fără pereți sau foi de cort -
tare greu le mai e norilor când întorc capul după soare!