Singuratate...


De atatia ani in mine doarme si zace ascunsa
Singuratatea muta sterila si nepatrunsa
Tu mi-ai condus pasii spre negura uitarii
Si mi-a demostrat ca amorul e un izvor dulce ai intristarii


De atunci am ridicat in jurul inimii ziduri triste
Si stiu ca vesnic...nu vor putea sa reziste
Glasuri ale trecutului ma-ndeamna sa te iert
Dar nu pot imi va greu sa te strang din nou la piept


Ma plimb usor cu gandul pe aripile vremii
Si-ncerc sa descifrez viata mea de atatia decenii
Incerc sa imi amintesc ce anume m-a legat de tine
Poate ca erai singurul care stia sufletul sa mi-l aline


In fata mea aburii usori ai noptii ca fantasme se ridica
Si simt cum ma cuprind fiori adanci de frica
Iar pe obrajii mei curg din nou
De ce?...ma crezi ca nu stiu nici eu?


O parte din mine ar vrea sa anuleze sfarsitul
Intre noi sa domneasca plin de glorie infinitul
S-alerg iar spre a ta mangaiere
Si sa laud a iubirii inviere


Dar o alta parte din mine nu mai poate sa astepte
Cu pasi grabiti s-ar indrepta spre ale abisului trepte
Si acolo odata ajunsa, in al umbrelor mister
Sa simt ca plutesc pe drumuri e eter


Sa uit e tine e tot ce mi-as dori acum
Si crede-ma as vrea s-o fac dar nu stiu cum
As vrea sa-ti spun "imi pare rau" dar ceva ma opreste
Inchid ochii si simt cum sufletul in mine se raceste


Oftez usor si stiu voi pasii pe vechiul meu drum
Chiar daca va fi pustiu ca si acum
Cand zgomotul zilei a incetat de tot
Cand noaptea atmosfera a intunecat tot


Dar imi incetinesc pasii si-mi ridic privirea spre cer
Inspir linistea ce mi-o ofera,altceva n-as putea sa-i cer
Apoi zambesc mandra noptii si ma pierd usor in ea
Ma-mbratiseaza si-mi sopteste "uita-l el n-a vrut sa afle iubirea"



18 noiembrie 2003