Cum zace azi pe lacul enigmatic
Pontonul șubrezit de ploi mărunte!
Cum țipă norii-n serile pustii
Și nu mai are cine să-i asculte!

Cum păsări își grăbesc a lor plecare
Și tot ce lasă-n urmă sunt frânturi
Căci nu mai este nimeni din bărcuță
Să stea să le arunce frimituri.

Cum fluieră prin stufuri vântul aprig
Ca un hoinar vrăjit mereu de cântec!
Cum cade astăzi frunza pe pământ
Căci pomul n-o mai vrea a ține-n pântec!

Cum stelele-s puține,supărate,
Iar luna perturbată de un val
Privește necăjită către mine
Și nu-și trimite raza până-n mal.

Aș vrea să te aduc aici îndată
Să ne iubim în seri de farmec pline
Iar când se urcă soarele pe cer
Să facem diminețile senine!

Nu am uitat și n-am să uit vreodată
Că și natura asculta cândva de noi,
Că pe atunci slipiră-ntâia dată
Pe cerul albastrui ,luceferi,doi...