Se rupe noaptea în tăcere,
În ganduri diabolice, mârșave,
Descoperite pe-alocuri la palidă lumină
A vre-unui stâlp de gardă.
E-un joc cu polițiști și vampe,
Un joc îmbietor, parșiv,
Cu dulci minciuni, cu dansatori
Și cu zvâcniri
De moarte.

S-au spulberat până și norii
Și-au inceput sa curgă, indignați,
Gandind ca-i praf pe fluturii cu puncte
Si c-ar cam trebui să fie curațați…
Nu frica necăjea, mai mult suspansul,
O asteptare surdă, dureroasă,
O imitație proast-a unui thriller
Și demoni rătăciți
Prin șanțuri.

Incă un ceas, maximum două
Ș-au s-amâne noaptea pe-altă dată
Toate nălucile-ndemnate
Să recolteze sufletele moarte,
Ce-ți spun, mereu cu demnitate,
Și poate c-o usoară ironie
Că trebuie mai intâi să mori
Ca să poți sa vezi ce-nseamnă
Viata.