Firimitura



A fost o vreme-n care nu ceream nimic -
Și toate mi se ofereau senine -
Acuma cer o firimitură dintr-un bine -
Și nu primesc din dânsul nici-un pic.


Poate e bun chiar postul cel de bine –
Căci firimitura lui e-atât de grea,
Că nu o poate duce crucea mea,
Și nici cunoaște sufletul din mine –

O cumpănește, Doamne! Chiar cu Tine…

Și o împarte altuia…