De câte ori îmi plec tâmpla
spre obrazul tău,
îți simt genele plângând
spre buzele mele.

Mai rămâi pentru un sărut!
Rupe secunde din tine,
dă-le rostogol spre colțul gurii mele
și lasă-mă acoperită de azi!

De câte ori ne amprentăm,
îmi cresc aripi de vise in priviri
și gândul e verde crud
spre chipul tău.

Mai pleacă din mine
spre nu știu unde,
spre nu știu ce!
Îmi voi îngropa sfârșitul în ieri.