2 octombrie 2007

ECOUL ÎNFUNDAT DIN… RÃDÃCINI!
(de răstălmăcit)

mă-ntreb cât
mai suntem în noi daci
spiritul pământului acesta ține în miezul lui
mister – azi mai mult vedeți
paradoxuri, firi îmbolnăvite
mixturi orientale, mofturi apusene, creme
noi, mă întreb
prin care vene
care parte de os
în ce înveliș al sufletului mai am
dacul strămoș?!
…straturi, straturi de lut nou au adus
vânturile, vremurile însă înnobilare
este doar memoria ta și a mea…
ecoul acelui mister pur carpatic
pur în seve adânci
nu de alta dar să fim și noi
«întregi»
în hora națiilor Europei pe care
tocmai am integrat-o
am readus-o-n albia aproape
completă
amintind pe alocuri
de imperiul roman…!
______________

GHICITOARE –
din colecția „Iluminații mioritici”

Cine dă cu mingea-n cruci
și invers
Cine face o tumbă, un rânjet
și-l dă zilnic proteve-ul
și-l prea dă, ceea ce… nu-i gratis
Cine vrea să pară ceea ce nu E
și prea vrea ceea ce… nu-i
gratis –
are voie dom’le să spere și
de ce nu… ceea ce nu-i…
’tu-i țara mamei lui de bâlci!
…acu’ las naibii ghicitoarea și-o zic:
«circ avem, dar pâinea unde-i –
că tot ne tragem oareșcum la o
adică din romani!”
________________



ARBORELE DE CACAO – I
(din știrile de la TV)

«legalizăm prostituția…»
relații fiscalizabile atașează românul
lângă factura de la gaze, energie, rate
și factura… rușinoasă la bugetul familiei
iar dacă-i ține fără… e la gunoi de preț
Avem deja strălegalizată
prostituția politică de ce nu și…
mai auzisem recent una, că
homosexualii pasivi neconsolați
au devenit lesbieni și… vă spun alt’dată…
deci fiscalitatea fiind sexualizabilă
hai și cu reciproca
………………………..
legiuitorii ăștia, bată-i norocu’
…nu mai stați cu ochii pe averile lor
nu-i acolo dauna
nemunca și «responsabilă» drămuire
efectul unei legi proaste iată
nu vă pese cât au luat șpagă
ceea ce a dat la schimb, acolo-i de
privit
legalizăm și prostituția desigur…
scade rata șomajului plus efectele
de ex «nu mai numărați dosarele
pseudo-DNA-bile»
«proletari de pretutindeni
„trăgeți-vă”!» e legalizat
________________

3 octombrie 2007

NAȘTEREA CULORILOR – 2
(din seria „Mistic”)

Mirării nu-i mai ajunge căușul cuvântului
aruncă mâna mea trecând-o prin lemn, piatră
vânt
diforme la început, aparent diforme
Arlechinul din trupul meu contorsionat
nu mai rabdă
iese prin mână… își caută altă locuire
în animale și păsări și… ierbi ce va să vină
s-a dus
După toate acestea, singur
ca-n ziua dinaintea nașterii
pântecul rugăciunii s-a împlinit… vin
vin spre mine sulițe aprinse, dălți și
câte ale necunoscute unelte
La săvârșirea lucrului ceea ce văd –
văd?!
îmi pare deși a părea n-am învățat încă
– mirare… ou?!
noul, ajunsul se înfoaie, plesnește și
flutură cu repeziciune în sus
ca un duh
cerul, nu și pământul
scaldă în oranj opac alt căuș
la o poruncă
ecou crescând din căușul nou
asediul oranj învăluie pretutindeni-ul
Universul – chiar – iată ultima mea cămașă –
încet, încet opacul se pierde
o strălucire-i oranjul acesta care
prin mâna mea mă întoarce
la ceea ce am fost
doar arlechinul
nu va mai veni
________________

VALERIU BARBU (DANDEȘ GANEA)

Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați

Răspunsurile lui Valeriu la comentarii

Dan Cârlea, om bun, aș înțelege mai bine dacă plastic te-ai exprima – oricum, am înțeles mesajul. Îți mulțumesc pentru intervenția „luminoasă”. Deja am începute două romane, din care unul este „ceva” care va fi pe placul tău. Stima mea e intactă – nu e neapărat să-mi scrii dacă aceasta îți produce „apăsare”, deși cu sufletul aștept. Voi supraviețui, da, și nu voi ieși de aici „dărâmat”!
În ce privește „descărcarea”, prefer cea mai grea cale: cea a iertării. Îi iert pe toți cei care m-au ajutat să ajung aici și voi învăța să-mi iert și mie naivitatea și prostia ca „parte” a împlinirii răului. Nu e ușor. Cel mai ușor ar fi să îndrept degetul acuzator, probele din dosar mă ajută și voi lăsa ca tot cine a încurcat ițele să le descurce, adică justiția și nu musai un om anume. Dane dragă, scriu ca o condiție interioară, din neîmplinire, neînțelegere a vieții, din frică, din prea multe „de ce”-uri, din drag și nu din viciu. Îți mulțumesc și sper că nu mă vei judeca și condamna și tu!

Florin, tu surprinzi căutările mele, știi că mă aflu în „durerile de facere” a unui „nou Valeriu” și asta cu mult înainte de „cădere” le-am început! Salutul meu de suflet și mulțumiri.

Mulțumesc Mariei, editorilor, tuturor cititorilor „nevăzuți”.