agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-26 | |
descriptio
mi-am scobit coșul pieptului inima a umplut vagonetele va fi o iarnă mai caldă cîțiva se vor încălzi cu inima mea de lignit mi-am scobit coșul pieptului am făcut lutărie bărbatul sapă cu patimă dintre coaste cineva îi strigă hei ai grijă e moale după respirație pieptul se prăbușește din bărbat rămîn afară picioarele iubitele mi-au stîlcit plămînii ca tuberculoza m-au mîncat pe dinăuntru mi-au mîncat alveolele sunt un trunchi găunos scuip în batistă pămînt sînge și mentă rogatio în mine locuiește un orb cu picioare de sticlă și un bătrîn își fac nevoile pe unde apucă dimineața curăț în urma lor mă gîndesc la frate-miu care spală bătrîni pentru patru sute de lire ei nu merg nicăieri cît e ziua de lungă îi pieptăn îi aranjez ei nu știu că s-a sfîrșit totul țeasta mea e odaia din casa mare bunica și două iubite stau pe năsălie miroase a ceară ne hîrjonim mai vărsăm o lacrimă mai un doamne-ajută la căpătîiul viilor stăm pînă spre dimineață la moartea prințesei deschid gura larg aerul nu vrea să intre urletul ca o caracatiță îmi arde cerul gurii ușor ușor mă sufoc cei ce nu simt spun că veninul de sepie ar fi o delicatesă misercordiae tatăl tatălui meu mînca pămînt era numai fibră și mușchi ridica o casă în două zile tatăl meu stătea într-un salon cu gratii la geam așa se filtra lumea doctorii îl țineau să nu-și înghită limba cel mai mult îi plăcea să-și mănînce propria carne administrația financiară senzori de mișcare granit spoturi o mie de găuri prin care intră lumina pînă ce înțeleg lumina e gaura întunericului aud pulsul meu pulsul celui de după mine pulsul celui de sub tălpile mele camera asta e o femeie cu o mie de sîni care ne alăptează prin ceață comin' home parbrizul pocnește înghit asfaltul pădurea satele despre care nu știam că există cu oameni care nu știu că exist în spatele meu trei femei una miroase a pîine de casă a fîntînă și animal una e rotundă se învîrte în jurul soarelui una a fost la cules de ghebe sporii se întind peste mine în pielea mea cresc ciuperci uriașe ciuperci otrăvitoare moartea își freacă picioarele ca o lăcustă sunt mulțumit am trăit bine mira stau în pat nu mă pot ridica mira intră în cameră îmi pune pe burtă comprese cu oțet mîinile ei febra mea îmi desface cu grijă pielea se strecoară printre coaste ca un iepure hăituit prin iarba înaltă ajunge la inimă o spală cu limba o șterge cu părul îi cîntă de leagăn priceperea ei inima mea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate