E mult pân’la tine adorată femeie,
O ușă închisă și-un zid de beton…
Îți ascult respirația prin gaura cheii
Căci n-am îndrăzneala să apăs pe buton.

Cu sufletu-n ghips aștept lângă geam,
Contur la trup să-ți zăresc…
Nădejdea-mi lipsește, curaj nu mai am
Să-ți strig cât de mult te iubesc.

Þi-e umbra zgârcită și aproape confuză,
Perdeaua e trasă și geamul închis…
Norocul, iubito, mereu mă refuză
Când cer o secundă la tine în vis.

Am gândurile duse pe aripi de dor,
Și lacrimile-n noapte-s ascunse…
De la ,,mine” la ,,tine” îmi ajunge un zbor
Și câteva vorbe nespuse.

Tu porți fericirea pe-un simplu inel,
Eu pe iluzii timide…
Între ,,mine” și ,,tine” se află un ,,el”
Și-o ușă mereu ce se-nchide.