Cadrul ferestrei mă înspăimântă
Îmi amintește de vocea bunicului
Mirosind a băutură și a tutun
Cadru cu gratiile prea groase ca dinții lui
Rămași din primul război selenar
Mânerul e aproape gol
Și scârțâie de la o vreme încoace
Ca suspinul bunicului
De când a rămas singur
Sforăie nepăsător cu respirații
Scurte între vise ca și bunicul
Agățat luna trecută
Pe firele de păr lung ale bunicii
Nenăscute încă.