O, stradă, tu ești ca o mare
Ce urci pân' la mine- n genunchi,
Cu valul de lume ce moare,
Semnându- și mareea pe trunchi.

Tu treci printre zilele goale,
Cu patima arsă din noi,
Pășind nămolos și agale,
Atunci când te umpli de ploi.

O, stradă, tu treci zgomotoasă,
De-a lungu-n întregul oraș,
Și soarele miasma și-o lasă,
În umbre de pomi, pătimaș.

Mă pierd printre gropile tale
Ca un trecător amețit,
De foșnetul zilelor care,
Îmi bat la ferestre câte un pic,

O, stradă, tu ești ca o mare,
Ce bântuie-n burgul pustiu,
Doar dorul sau poate vre-o floare
Mă-ndeamnă, cu tine să viu.