agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-16 | |
Persona îngerului meu
Cum aș putea oare să scap de umbra zâmbetului tău De ce mă urmărește pas cu pas din zi și noapte De ce în cap și creierii îmi fac un mare tămbălău Să evadeze din cutia craniană toți? Chiar nu se poate Iar ochilor ce văl aș mai putea ca să le pun Când totul a rămas lipit pe-a lor retină În relief! Nu cred că înțelegi ce vreau să spun Când îi închid, și mâna mi-o întind, te-ating, tu ești de vină Sub ce instinct au acționat, nu știu, a fost un gest rebel Dar te cunosc doar ei în cel mai mic detaliu Excepție făcând doar hainele ce te acoperă fidel Lăsând câte un petic de la piele, mintea ca să intre în travaliu Îi mulțumesc religiei care te-a îmbrățișat printr-un botez Că nu-ți acoperi chipul ca-n alte zone ale lumii Iar linia arcuită a buzelor mă îndeamnă să visez Că aș putea vreodată să le gust doar în lumina lunii Acoperite doar cu glos ca să le dea o strălucire Să văd unde să îmi astâmpăr foamea primului sărut Părinții tăi în rai au loc special de pomenire Căci din păcatul lor, păcatul meu ei te-au făcut Lipsită de prejudecați să-mi ceri să-ți dau atunci Îmbrățișarea mea să îți acopere doar decolteul adâncit Și să îmi spui iubitule de fericire să nu plângi Sărută-mă că bănuesc că asta ți-ai dorit Zâmbind din nou binențeles mai mult seducătoare Din albul dinților un pic doar dezvelind amețitor Știind că strunga ta în minte-mi e chinuitoare A lui Brâncuș, Poarta Sărutului fiind acum ieșită din decor Și când mă vei lăsa să mai respir să se întâmple Suflarea mea să fie perie pentru a tale gene Să le alint, să le dezmierd și doar mai mult să umple Din golul ce în suflet mi-a creat multe probleme Într-un final de vis să te sărut pe ochii dulci Să te ascunzi din nou deși probabil că îți este greu Pe-a ochilor retină, că fără tine ei au devenit adânci Acum că te-am găsit, persoana îngerului meu...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate