Razele soarelui mi-ating gingașe chipul,
Căldura mă apasă,mă sufocă
Privirea ta îmi pare străină,
Mâinile tale,
tare îmi par că m-apasă
Iar ochii-ți sunt de-un roșu nebun.
Cred că ploaia aceea turbată de august
te-a transformat în nebunul zilei de azi,
Sau poate lipsa ploii
te-a făcut să dispari în negura zilei?
Nu fii ridicol
și ridică privirea,
Mă amuză statutul acesta de stăpân
al naturii!
Până ieri aveai privirea stăpână,
Dar azi și poate chiar mâine
Seceta te va usca precum o plantă.
Schimbă direcția busolei
Și preia o nouă poziție.
Te-nvârți în cerc,la fel ca Pământul
și tare îmi e frică c-ai să leșini.