agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-11 | |
Violoncel
Tacere. Mi se pare ca nu aud bine. Da. Dau din palme. Le aud tare, cum se lovesc una de alta, le simt si le aud Doar pe ele. Doar pe mine. Acum m-am convins. Ma opresc. Liniste… Da, liniste. Sunt imbracat frumos, intr-un costum negru usor alungit in spate. Am mai vazut prin filme d’astea. Si odata, cand am fost la un concert. eu sus, acolo, imbracat ca un barosan La patru ace. stiam o groaza de cuvinte noi: andante, allegro, non troppo, Si erau atatea fete frumoase. Stateau ca niste papusi in rochiile lor bine spalate, apretate Aveau ochii curati si veseli, Ca mine uneori dimineata. In timp ce eu ma indoiam de la mijloc privind speriat Ce mi-a venit sa ma aplec, sa ma intorc Sa ma uit in jos, erau niste barbosi cu tot felul de instrumente Se uitau spre mine. Eu le-am zambit si ma gandeam La ce urmeaza sa se intample mai departe, O sa asteptam asa eu cocotat acolo, ei jos si ceilalti in sala O sa stam sa ne uitam unii la altii sa ni se faca foame si sete? In jurul unui instrument ca o vioara mare Statea incolacita o visatoare Era o specia rara, rochita apretata ca a fetelor din sala Parul ei insa ma facea sa ma clatin Mainile si picioarele ei incolacite pe lemnul rosu Asteptand… Privirea aia a ei se impletea asa de bine cu mine Ma miram cum de nu ii putrezeste lemnul ala intre picioare Era un pic plictisita, si mi-am zis sa-i dau drumul. [Incepe muzica] Imi miscam mainile dracu’ stie Ce intelegea fiecare Cantau ei acolo fiecare pe limba lor, privindu-se mirati Doar mana ei mangaia mana mea asta faceam de fapt noi doi Noi doi. Aici vroiam sa ajung. Stop. M-am oprit. Au incremenit toti. S-a oprit toata goana asta. S-a oprit tot. Aplauze. Sala e in picioare. Ea si eu stam un pic aplecati. Mai tarziu, o sa o astept sa iasa in noapte, O sa ma ofer sa-i duc eu instrumentul Stiu ca o sa-mi zambeasca mimand caraghioasa miscarile mele de mai deveme O sa se codeasca O sa ma intrebe ce facultate am terminat Daca am avut note bune O sa-mi zica poate ca sunt baiat simpatic Si dupa toata chicoteala asta o sa ma-ntrebe daca nu vreau o cafea. Eu o sa mint ca da, desi nu beau, Doar sa urcam impreuna la ea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate