Nici aerul nu pot să-l mai respir
Când nu ești lângă mine să-l amesteci cu parfumul tău
Degeaba te repeți într-una doar spunându-mi că sânt rău
Iar ochii nu mi-i mai deschid decât atuncea când te-admir

Și inimii o sâ-i comand să nu mai bată fără tine
Căci nu văd sensul vieții mele în lipsa ta
Pe-a ochilor retină să-mi rămână doar imaginea
Chipului tău cu plete-n vânt fugind spre mine

Iar mâinile să mi le las pe lângă corp inerte
Să își păstreze energia numai pentru a te mângâia
În timp ce amândoi îmbrățișați doar vom dansa
Și care să te mângâie mai bine, să se certe

Afar de dragoste am să refuz să mai mănânc
Și buzele să mi le las să mi se odihnească
Pe corpul tău doar să le las să mai muncească
Până mă dor și-atunci de fericire ca să plâng

Picioarele să mi le învăț să meargă pe un singur drum
Teleghidate ca un roboțel cu baterii solare
Noaptea și ziua, când e vânt sau plouă tare
La tine să mă ducă să respir al tău parfum

Prin vene sângele să se oprească în lipsa ta
Și corpul tot doar să refuye să mai facă vreo mișcare
Butonul pentru start să fie dulcea-ți sărutare
Și să-l oprești de fiecare dată înnainte de a pleca

Și liber să rămână numai sufletu-mi zburând pe sus
Precum un inger ființa ta el veșnic să vegheze
Când vii la mine pașii tai să înceapă să danseze
Dar și fugind așa cu pletele în vânt precum ți-am spus

Sărutul tău să mă trezească iar din letargie
Și mâinile să facă pace, corpul tău s-alinte
Cu buzele să te sărut până devii fierbinte
Să-mi iau porția de aer, să respir, că e curată nebunie...