Tavanul este înalt
Agățat de el stau unele regrete
Nebăgate în seamă,
Dar nu pot zbura ca mă înțep în ele,
Îmi trebuie un luciu desăvârșit
să fac broscuțe cu zâmbetul
Poate îmi va apărea chipul in oglindă
Mai târziu, dar nu prea târziu
Și viermii îi voi izgoni
Unul câte unu cu miros de tamâie
Și foc fierbinte de sânge alergând
Nu vreau încă mormântul
E prea devreme
Mai vreau doar puțin pe masa asta
Sa fac noduri la ațele
Lăsate mult prea scurt tăiate
Dacă nu înțelegi...
Dă-mi șase corzi să te luminez
Va trebui să spun adio
Tuturor lucrurilor vii și vouă
Prins în rostogolirea asta
A vieții și morții

Mihai Paun
Bucuresti
06.02.2008