Un pas
doi...

Și drumul se ia după tine
cu dinți de piatră mușcă pe rând
smulgi tocurile cu supărare
amăgindu-te c-o așteptare
de dincolo crezi în umbre
se întind mai dense și mai feline
cu orice mișcare a ta în mâine –
numai drumul te reține

De-ai putea
să-ți arunci un ochi
după colț – altul peste orizont
dacă celularul ți-ar deschide
un mesaj cu: „Ia-o la dreapta!” dar
ca de obicei regreți că
n-ai putut să alegi
trei căi odată
s-a-ntâmplat să-mi spună
de sub pălăria de paie
o doamnă despre urechea
din talpă care
aude drumul