dimineața mă trezesc cu tine agățată de gît
ca un vraci indian de totemul său
inima mea se umple
camera noastră se umple
lumea se umple
totul devine un acvariu imens
înotăm printre epave de blocuri
comunicăm prin bule de aer
din cînd în cînd ieșim la suprafață
dumnezeu ne hrănește cu pureci de baltă
o dată pe săptămînă ne schimbă apa

notre raison d’être: ensemble da draga mea
notre raison d’être prizăm oamenii ni-i injectăm
îi rulăm îi tragem în piept preț de cîteva ore
uităm
depărtarea și slăbiciunea

astăzi sunt evgheni plușenko dansez pe sex bomb în deschiderea
marelui premiu
marele premiu al unei țări unde oamenii te sărută
pe frunte
marele premiu al raiului sau al unei planete unde s-au descoperit urme de viață
noi suntem doi celebri patinatori bulgari dansăm pe requiemul lui mozart
la ultima noastră reprezentație
apoi ne retragem la țară
tu predai rusa eu curăț prunii de omizi

astăzi îți scriu din țara lui vam
eu sunt tarbit omul cu inima arsă
tu ești una femeia care doarme în scorburi
am făcut cafea ți-am lipit cana de frunte
în fierbințeala ei ți-am ghicit
nasturii lipsă
umilința
și dragostea

nu pot să-ți ofer decît un debarcader
de unde îmi faci semn cu mîna
în fiecare zi cînd plec după lîna de aur