agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2555 .



Navigând pe plumbul fluid al nourilor de ploaie
poezie [ ]
inima se-nchide în triunghiul unor aripi migratoare,

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bott ]

2008-03-11  |     | 



cutreieră în lung și-n lat siberiile celeste,
îmi contemplă de sus umbra care se trece,
ca o nescrisă poveste,
undeva, între cer și pământ,
printre teii din Cernăuți care-și ning florile peste
buzele sângelui meu visător murmurând:


Las umbra păsării călătoare
să-mi aterizeze pe umeri,
pribegele aripi la mine în suflet
să-și ridice o patrie...


* * *


Pe o pală de vânt coboară
din turnul său de veghe
gardianul nimeni
în chip de ploaie de sudoare
să converseze cu limbile de foc
ale flăcării care palpită
în venele tale jugulare...


De unde vii și încotro te duci,
nu ai nici viză și nici valută,
rudele nu ți-au făcut chemare...
Scoți din buzunarul de la piept
pașaportul,
să se usuce de cerneală la soare.
Þi-ai croit solitar drumul
până acum
prin pustiul marilor orașe
(în căutarea unui loc care să fie
numai și numai al tău),
și iată unde-ai ajuns -
în fața marelui zid al tăcerii -
un străin printre străini,
mai necunoscut decât toți necunoscuții
luați la un loc.
Astăzi doar vântul te mai strigă încă pe nume...
Mâine - poate nici el...


Te arunci în apele reveriei,
plutind împreună cu nourii -
cuget însetat
de roua amintirii,
în căutarea unui loc
numai și numai al tău,
te adâncești tot mai tare
în dialoguri visătoare
cu cel apus în iarba-naltă,
cu verdele foșnitor al pădurii,
asculți pașii sângelui rătăcind,
ecoul lor în inimile celor ce s-au mutat
cu traiul demult sub pământ,
depărtatele ieremiade
ale bunicilor surghiuniți
dintr-o Bucovină în care
doar plânsul morților săi dragi
mai fac încă să înflorească
noapte de noapte
cuvintele pe foaia palidă, la umbra
ochilor tăi de culoarea verde-închis,


în timp ce nisipurile de aur
ale singurătății suspină
după oaza lacrimilor tale dezrădăcinate,
după corăbiile de hârtie
ale inimii navigând
pe plumbul fluid al nourilor de ploaie…


când numai ea aude cum se stinge
între zidurile cu igrasie
ale sălii de așteptare
vocea cărnii tale visătoare murmurând:


Las umbra păsării călătoare
să mi se dezlege de umeri
pribegele aripi din palmele mele
să-și ia zborul departe...departe...



până dincolo de marele zid ucrainean.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!