Fățarnic fu sfîrșitul. Îl așteptai altfel,
mai pe ascuns vederii, în surdină.
Dar ei urziră-n preajmă o țesătură fină
și-nțepeniși în fire ca degetu-n inel.

Zadarnic luași asupră-ți, întreagă, orice vină;
păcate îți scorniră, -nmiite, fel de fel.
Sub răsuflarea crudă a botului de miel,
sacrificat ai fost într-o grădină.

Nu curse sînge cît să-i vezi sătui,
chiar de-au iscat dureri cu-ndestulare.
Înțelegînd atunci că moartea nu-i,

pentru cel drept, decît o ușurare;
te-ai ridicat, ți-ai scos din braț un cui
și ai pășit, eliberat, pe mare.