AÈ™ vrea ca aripa norilor suav s-a ating,
Să las în urmă un soare ce-a pierit,
Când glasul iubirii ne cheama vădit
Și stelele noastre în noapte se sting.

Aș vrea să dau viață cuvintelor ce plâng,
Să pot ajunge-ntr-o clipă la tine,
Să mă strecor în brațele-ți divine,
Noaptea când stelele noastre se sting.

Și ceasul să bată cu-un geamăt prelung,
Să fim prada iubirii de-o clipă,
Când noaptea iubirii e parc-adormită
Și stelele noastre în noapte se sting.

Și totuși dorința ce-i astăzi visare,
E parcă o parte din fructul oprit,
Este o secundă din timpu-adormit
Ce martor va fi l-a lumii nepăsare.