Amar mă întind în mine.
Amară sunt până în dos.
Sunt până în dos o sare amară.
Amară, ca să pot să mă întind
în mine.

Până și eu, Fol Fol.
Mai ascut căderea în curmezișul
sunetelor aprinse de aer.

Până la capăt- povestea se scrie
în lipsă de bucurie, în lipsa
vieții, în lipsa matematicii ei.

Dacă asta avea să facă gura
în care să nu se amărească
nimic din mine,

până de dosul aruncat în mare,
până- mă-ntind înafară.