Alături de ulcele și ștergare,
De ii lucrate-n robotiri vetuste,
Truditele opinci sub șorț și fuste
Păstrează-n mine semnul de-ntrebare.

Acest tablou din rânduieli robuste
De ce-l lăsăm în noi fără hotare ;
O mână de-amintiri și dulci și-amare,
De judecăți adeseori injuste ?

Când ne-am ales maneaua drept simbolul
Valorilor păstrate-n veac proscris,
Doar în muzeu își va mai da obolul

Un tainic rost, deși îl vor ucis :
Că nu rămâne-n suflet veșnic golul,
Cât încă-n noi mai e ceva de zis.


28 august 2007