am obosit să mă perind așa dintr-o îndoială în alta
parcă mi-aș smulge petalele zi și noapte ghicind
mă iubește nu mă iubește
în toate limbile pământului mă luminez mă întunec
mă chem dintr-o neliniște în altă
neliniște
ca din gură de șarpe mă strig femeie
lasă-te iubită
ce mai aștepți
crezi că mai vine
un soare
o ploaie
un fruct
un răsărit
un apus
ca o piele bronzată zgâriată până la sânge
prin care întinzi mâna să atingi dimineața
cu o nouă mirare

acum înțeleg
de ce ai ghimpi de trandafir sălbatic
inimă