Prin perdeaua de ceața obscură
Întrevăd umbre, fum si ură,
Iar în spatele ușilor închise
Trec clipe fumurii și fețe stinse.

În aer zace fum și mucegai.
Pe jos mai zac covoare fine,
Scrumiere ce stranută pline
De-un fel de guturai.

Se-nvârte afumat și lent
Timpul de vorbe murdare,
Clipe învăluite latent
De prinsoarea esenței amare.

Un pictor clipește timid,
Cuprins de muza creatoare.
Picteaza scena avid,
Amestecând instincte primare.