Aș vrea ca să ascult
Povestea vântului de vară
Căci, înțelegerea ne face oameni,
Și obișnuința ne-nvață s-așteptăm.
M-am trezit
Þinând în mână o frunză,
O frunză ruginită ,
Ce mă face să cred
Că se apropie toamna,
Și încercând să nu mai visez
Mă trezesc invăluită
Într-un albastru fum de țigară
Și singură,
Încerc să absorb tăcerea,
Dar, scârțâie ușa de la intrare
Și se sfârșește tăcerea,
Și-mi pare rău
Că nu am auzit
Povestea vântului de vară
Învăluită și-acum într-un
Albastru fum de țigară.