Internat în pântec

Motto: Nouă luni aveam de așteptat
Să pot călca ușor
Pasul ce l-am exersat
În pântecele mamei mele.


Întunecate au fost toate
Chiar glasul lor
Care-l credeam divin.
Sărman copil, mă întrebau
Chiar vrei să pleci acum
Cu vers și cântec?
Aș mai fi stat puțin -
O clipă de odihnă -
Să pot uita de gândul
Că în ea
Nu poate să mă țină.
Cu ochi abia iviți și-nchiși
Speram că voi vedea
Cât de curând lumină,
Dar juriul gândurilor decidea
Că acea clipă
Nicicând n-avea să vină.
Și m-au gonit
Ca pe-un coșmar de noapte
Iar ei se afișau fără păcat,
Dar ce să-i faci
Întotdeauna moartea-i moarte
Pe nime`- n viața ei n-a grațiat.
Doar nouă luni aveam de așteptat
Și chiar aș fi putut călca ușor
Pasul ce l-am exersat
În pântecele mamei mele.