Și m-am născut dintre petale de cactus;
era o amiază portocalie,
țin minte atât de clar.
Mă simțeam ca un cioplitor trăind în lemn;
atât de nouă și de neîncepută
în amiaza zemoasă…
Am mușcat pământul și l-am săpat cu degetele
și totuși rădăcinile
nu m-au lăsat să fug din bătrânul ghiveci
de lut ars.
Și apoi… apoi, nimic;
uneori, mai povestesc câte ceva
din amintirile acestea din urmă,
pe care nu le-am avut niciodată.