agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-10 | |
Suntem prizonieri, dar și liberi suntem!
Suntem prizonierii eredității noastre pentru eternitate; așa ne-am născut - programați – să evadăm e-n zadar! Ducem în noi, și patimi, și boli, și grele păcate Ale străbunilor din arborele - far Ne rotim în cerc, într-o pedeapsă eternă! Împingem pe munte stânca ca un Sisif, în cercul lui vicios; cum să ieșim din programarea fatalistă și ternă, prin care repetăm viața părinților – într-un cerc mereu întors pe dos? Suntem prizonierii minții noastre fundamentale, A informației implantate în neuronii cu care ne năștem, Avem așadar un destin – nu avem altă cale! Cum să ieșim din această închisoare-sistem? Să fie oare viața – o istorie ce se repetă etern? Ce viață e asta? Sisif era omul arhaic, alta a fost povestea omului istoric,și alta, a omului modern. Trebuie să evadăm din sistem, altfel vom rămâne veșnic - ,,omul prozaic’’! Singura cale deschisă ce ne lasă liberi din închisoarea minții, E calea cunoașterii - cea a înțelepciunii, E cea mai bună pavăză – a existenței ,a ființei Ce nu ne lasă, lesne prinși, în mirajul minciunii. Programatorul n-a conceput ADN-ul închis , fatalist. A programat în invariant doar specia , generalul, ca lumea să nu se împerecheze haotic – existențialist, Dar a lăsat în libertate tot particularul. Lumea nu e un joc de Monte Carlo, cum afirma Monod, dându-ne lecții..., Și nu începe totul prin contingență, cum spunea Sartre în Ființa și neantul. Programatorul a ales o altă cale - cea a arhetipului pomului vieții: În care trunchiul - invariantul, iar ramurile - variabile – formează la un loc, etern, bauplan-ul. Astfel a conceput El programul genetic pentru cea mai bună lume, dintre toate lumile posibile a fi. Ca să ființeze, autonom, individul – Leibniz, așa, ne spune! Într-un continuum prezent, etern și liber, zi de zi. Suntem două treimi programați, iar o treime rămânem, la margine de haos; Prizonieri ai eredității , dar și liberi, o știm că suntem! Depinde de noi ce lăsăm moștenire – adaos, Generație pe care o procreăm. Vasile Anton
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate