Plutim iar cu lacrimi sărate
spre ceruri odată visate.
Corăbii se-ndreaptă spre mal
purtând parfum de santal.

Epave ce-au fost inimi triste
ascunse în ametiste
miros a toamnă si rouă,
a culoare de luna prea nouă.

Cuvinte ce lumea îmbată,
gesturi cu vocea schimbată,
mirări că lumina mai moare,
șoptind așteptate în zare…

Dureri în carne închise,
și zvonuri de paradise…
Viori ce răsună în noapte,
o-ntrebare ce ține de șapte…

O zi sau poate …un nume…
un cal ce aleargă în spume…
Un chip ce îl vrei iar în vis -
al lacrimii scâncet trimis...

Dupa nopți de nesomn și de chin
ai vrea sa te schimbi în pelin,
să mă bei cu gura secată
de dor și preaplin încercată,

spre misterul ce l-am descântat
să fii doar al meu...si... bărbat -
să mă cauți pe cărări de abis,
să se-nchidă cercul nescris .

Deasupră-ne să se cearnă
culori de iubiri și de iarnă…
Să prindem în palme tot cerul
din noi dezlegând iar misterul

ascuns în suflet de ploi,
să nu fim mereu decât…NOI,
cei care-ncercând sa iubim
al soarelui rost mult sublim

am șters al stelelor ochi
cu săruturi - descânt de deochi.
De-așteptare și de cuvânt
am uitat și-am aflat numai vânt…

Ești DAR venit doar de sus -
o pleoapă ce cade pe-apus…

Privim pe sub streșini cum plouă
și ni se-ntamplă doar nouă
să pășim pe-un tărâm de poveste
ce a fost odat` și…azi este

parfum de flori dintr-un vis
răsturnat violet pe iris.
Mai vine un timp de tăceri,
mai vine o zi de-adieri...

Acum vom ramâne doar noi –
doi oameni cu tâmple de…
ploi...
cernind etern peste pământ
mereu făcând legământ,

amintirea s-o toarne-n pocal
ca timpul s-ajungă la mal,
să umple tot cerul cu clipe
să afle-n semințe aripe….