și-a iar maturizat o dorință termină se lasă întunericul și nu mai pot aștepta tăcerea
vino după mine uite șoldurile sunt încă la locul lor mersul e legănat plin de prospețime dorințe promisiuni și alte licori obscurizante
pasul face temenele gândurilor lăturalnice
în seara asta am să trec pe la ea cum îmi promit de la o vreme încoace
o să-mi deschidă ușa asurzitor ca o rafală de incertitudine zgomotoasă
un torent de sațietăți așteptate năvălind între noi
o să mă treacă printre leii deghizați ai verandei până o să gust amplitudinea drumului răsfirat
între cele trei intrări esențiale curte verandă casă
termină am spus gura i se înroșește viguroasă și nu poți ști de vorbește dorește sau ademenește
niciodată nu poți deci lasă ușa deschisă înapoia ei să intre aerul răzvrătirii
mai uită-te o dată cum șoldurile-i masează mișcarea nemuritoare pulsații ce mai trăiesc după tine
soarele gol se-ntinde aici după raze poate le-o prinde
în spate de tot mașinile claxonează aiurite nu se mai înțelege nimi