Și uite a mai trecut un an ….
Un an de suferință, de dezamăgiri, de aventuri noi, de oameni noi
De speranțe noi, de vise noi, de mâini tremurânde….
Dar cu tine… cu tine... nu știu... nici nu e necesar să iți cer,
Să te rog... să te implor… să mă iubești…
Prea marele meu noroc… a fost să beneficiez de acest lucru
De la nașterea mea… de la prima mea răsuflare….
Aveai și tu ca oricine, momente de confuzii în care mă făceai să plâng
Fiindcă atenția care o atrăgeam era prea mare ca să o suporți.
Și uite toate acestea se regăsesc în uimitorul nostru farmec,
În puternica și veșnica legătură dintre sufletele noastre pereche.
Doar nu e necesar să iți aduc aminte că suntem doi îngeri mici și mari în același timp
Care au grijă unul de celălalt și se regăsesc în celălat.
În ființa mea se oglindesc multe din aripile tale
Cum și în ființa ta, mica mea amprentă se face simțită.

Cheamă-mă în acele momente... știi tu care...
Momentele în care simți că totul e pierdut și atunci o rază iți va lumina calea;
Dar cheamă-mă și atunci când curcubeul apare în viața ta
Și vrei să luminezi și pe altcineva înafara de tine.
Până și luminițele, sufletele iluminate se simt neputincioase câteodată
Și simt nevoia să fie chemate, iubite, să fie reasigurate de dragostea celorlați…
Vor să știe că indiferent de toate castele de nisip care trec prin viața cuiva
Nu vor fi suficient de puternice încât să facă ștearsă amintirea celorlați…
Ochii să ii ții deschisi, dar mai important licărirea din tine care e deja foarte puternică
Încearcă să o ții mereu deschisă și să o faci din ce în ce mai strălucitoare.

În viață oamenii au anumite roluri în filmele celorlalte personaje
Așa cum și al tău este acela de a mă iubi și veghea la nesfârșit indiferent cum …
Iar al meu… al meu... este acela de a a-ți întinde mâna și de a te salva la momentul potrivit.

Mâine vine iar …