și atunci am dezbrăcat noaptea de beznă
pentru întinsul pașilor tăi
copleșiți de gânduri
ochii ți i-am deslușit de întuneric
să poți ține piatra în mână
până la tăcere
și atunci limba ți-am întins-o
peste nările mele poposite alăturea-ți
zvonuri fumegânde
ai cuprins simțurile desferecate de trupuri
în vârtejul boltit de culori mișcătoare
și ai îngenuncheat piatra înflorită în mâini
între buzele tale
să doarmă cuprinsă de ochi
noaptea săvârșită de beznele tale