Arhetipul ființei mele,
Este o stare...
Un foc mocnit,
Un jar pe mare.

O palidă substantă
Scăldată în bizar.
Ce este aruncată,
În transcedental.

Ideea absolută
Se așterne...
În scutecul iubirii
Ca-ntr-e perne.

În doruri este plămădită
Și-n cleștar...
Ca o mireasă
Plânsă spre altar.

Arhetipul ființei mele
Este-un cod...
Păstrat de Leonardo
Și dus la eșafod.

Este o palidă
Trădare în orgolii...
Comorii ascunse
Între glorii.

Mă umilesc ...
Arunc radiografia ,
Dar trece timpul
Moare furia,

În fuga rătăcită peste ani
Aduc chiar ahetipul,
Din banal...
În haosul transcedental.