agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-07-04 | | Au imbrăcat toți poeții platoșele, s-au înarmat,plecând apoi la război. Au strigat:"noi trăim atât cât vor alții pentru că iubim mai mult decât ei, noi nu trăim să întoarcem pe dos pământul, noi facem naveta de la prima idee la ultimul gând." Au plecat toți poeții la război și s-au întors numai cuvintele pline de noroi pe tălpi. Nicăieri nu se poate pierde nimic, ne închinăm în fața copacului ca în fața unui zeu, la ceremonia ceaiului ne învolburează primăvara gândurile și nu avem dreptul la somn, odihnindu-ne doar în verdele frunzelor și nu avem dreptul la dragoste, mângâind doar lucrurile și nu avem dreptul la lacrimă, bând doar adieri desprinse de ramură, unde se poate pierde ceva dacă întotdeauna ne întâlnim îmbătrânindu-ne reciproc plictisurile? Medaliem fiecare colț al universului in care ne îmbarbătăm ceremonios trecerile. Carnea e o gură care nu tace, nu și nici sângelui nu-i place să fie privit de soare, atunci când se sapa un mormânt, vine o femeie aleasă la întâmplare și naște deasupra gropii încă un prunc ce își câștigă dreptul la cruce. Gânduri-urme de melci peste coala fosforescentă a vieții. Aproape de suflet malurile zilei înecate în noapte. mausoleul timpului sacru poetul- în el putrezește semnul crucii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate