agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3707 .



De la mamă la fiică
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mexicanu ]

2008-07-14  |     | 



Niciodată nu ți-am ascultat rugămințile
Nici nu ți-am privit desenele de care erai așa de mândră,
Toată ziua la birou, la spălat și la cuptor-
Întreținutul casei era o povară grea.

Seara te înveleam cu plapuma și apoi te sărutam
După care plecam să mă culc obosită, istovită...
Þi-ar fi plăcut să rămân acolo, aproape de tine,
Și printre buclele tale să-mi plimb degetele

Þi-ar fi plăcut să-ți citesc o poveste,
Dar cartea ta nu a ieșit niciodată din dulap...
Nu am știut să gust acele clipe prețioase,
În care am fi putut fi atât de fericite amândouă.

Tu ai crescut, acolo, lîngă mine,
Zi după zi, lună după lună-
Nu am văzut aceste schimbări
Ale taliei hainelor tale.

De fiecare dată când voiai să-mi vorbești,
Spuneam: "Nu am timp mâine!"
Dar acum că tu ai plecat
Zilele mele au devenit goale și fără sfârșit

Anii au trecut...Astăzi am timp,
Dar e prea târziu...Tu nu mai ești aici...
Camera ta goală încă te mai așteaptă să vii,
Iar cartea ta de povești a ieșit din dulap.

În timpul lungilor mele sieste închid ochii
Încercând să refac drumul în urmă...
Mi te imaginez jucându-te, urlând, strigând...
Te pun lângă mine și reiau ordinea din părul tău.

Apoi mă trezesc singură în această casă,
Devenită de acum înainte un mormânt, o închisoare...
Tu ai plecat, fără nici un cuvânt, fără să spui unde,
Nu mai aud surâsul tău, nici zgomotul pașilor tăi pe alee

Dacă ai știi câtă durere am
Ai reveni ca să-ți spun: "Te iubesc!",
Fiica mea de care sunt așa de mândră,
Îmi e rușine că n-am știut deloc să fiu... O Mamă.





















.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!