Nu am știut
Că eternitatea se poate rupe
Precum o pâine întreagă
Și împărțită
Fiecărui suflet curat

așteptarea ta -
un infinit ca o ecuație
căreia de curând
i-am aflat necunoscutele...

naufragiat
pe insula dintre cuvinte
am așteptat
într-o cumplită ploaie de „mâine ne vedem !”
ud leoarcă
nici lacrima nu se mai recunoaște
pe chipul căruia i-ai smuls cu dinții
zâmbetul

mi-l poți înapoia, așa, sfâșiat
dacă între timp NU TE-AI HRÃNIT CU EL...