din degete mi-au rămas niște bile
din mâini o sferă
o îmbrățișare sudată
cuprinzându-ți ființa
de dimineață până seara
nu mai trasez decât cercuri
ca un compas
gândurile sunt sferice
mă ridic în ele cu lumea asta
profețită prăpădită
să-ți transmit ceva frumos de ziua mea
dar nu reușesc decât o repetare
o învârtire pe loc
stânga împrejur
dreapta
să te aflu în toată transparența
să te cunosc mai bine decât pe mine
rotunjimea mea
gravitația inimii mele nenorocite
ne vom eclipsa reciproc
o mișcare în jurul axei
poate vom naște o galaxie nouă
cum să-i spunem