n-are legătură cu sistemul
cu funcționara de la ghișeu
aproape întodeauna grasă
cu străzile jegoase, cu praful care se așează pe limbă și în nas

nici măcar cu sufletele eroilor căzuți pe mai știu eu ce monument

are legătură cu noi, ăștia care încă mai văd dincolo de ochelarii de soare,
de caii putere și de vilele din băneasa

nu despre cerșetorii dintre unirii și romană
nu despre nesimțirea cu care apar statistici și salarii medii pe economie
nu despre inundații sau accidente
despre alcoolism, nepăsare sau oboseală
nu despre astea voiam să scriu
dar îmi intră în piept fumul și otrava secolului 21
îmi intră în vene ca un drog
până mi se face sângele gelatină
până nu mai am răbdare să vină noaptea și să uit unde sunt

dimineață te îmbrățișam rătăcind cu privirea
și mă-ntrebam de ce sunt femeie dacă nu te iubesc

mă doare românia destul de frecvent simt bătăile inimii
rezonanța e numai acasă
cresc din pământul ăsta înaltă și cerul tot mai aproape
soptește parcă un cântec de leagăn
copiii râd încă așa cum râdeam noi

sincer îmi vine să plec
căutând subterane în care pot țipa fără ecou
așa cum țip acum nu m-aude decât ceva gol
și locul pe care nu-l mai folosești

m-aș umple cu tine și cu idealuri despre o viață decentă pe marginea prăpastiei
alunec încet cu vârful pantofului spre gaura neagră din care-am venit
te sărut cu ultima expirație pe care o las acolo unde nu bate vântul