Când dimineața străpunsă de raze mistice apare,
Și când păsări călătoare ajung din țări calde la răcoare,
Dorul meu departe zboara, trecând peste munți și codri,
Să se-ntoarcă cu o floare, culeasă de langă lotrii,
Și se-ntoarce-ntr-o secundă, năpustit de-o voce care,
Îi șoptește la ureche, emotiv, îl lasă moale.
Și trezindu-mă din visul, spus mai sus cu mare dor,
Realizez că ești prințesa, cu care fără aripi zbor.