Așteaptă-mă, iubito, fără încetare,
mă voi ivi ușor
dintr-un apus de soare,
din crima unei nopți dogoritoare.
Voi veni pe-un nor de gânduri,
printre triste rânduri,
printre cuvinte ivite fugar
dintr-un suflet hoinar,
printre vorbe stropite cu lacrimi de jar.
În același loc de nepătruns
vom desluși taina adevărului ascuns,
vom număra stele,
vom desena inele,
vom scoate rânduri din cuvintele mele...
în păduri de vise ne va duce versul,
ne vom rătăci mersul,
în lung și-n lat vom scotoci Universul.

Așteaptă-mă, căci voi veni cu siguranță
în lumea noastră lipsită de substanță.
În cerul stins,
fugind de disperare,
mă voi ivi ușor
dintr-un apus de soare.