(Uneori îmi promit că trebuie să mă împing în tine
Ca într-o prăpastie
Pe fundul căruia zac alți muribunzi cu rotulele rupte)

Mă ridic de pe scaun cu țigara între degete
Desenând prim fum numele tău
De ceva timp visez că mâncăm pepene roșu
În fiecare noapte la 12
Râzând zgomotos
Până când vecinii se trezesc pentru a chema pompierii
Pentru a ne descarcera din dragostea noastră
Care ne atrofiază pulsurile

Sau
În fiecare zi o păsare ciudată
Mi se așază pe umăr
Povestindu-mi despre tine
Un fel de trimis special care nu obosește niciodată
Pe drumul de întoarcere

Sau
Nicidecum nu trebuie să crezi că
Timpul va crește frumos în jurul meu ca o floare în glastră
Udată cu grijă
Atât timp cât vei fi plecată

Și
Dar uneori orice damnat are clipele lui de libertate
Atunci când se agață cu mâinile de gratii
Și respiră alene aerul curat