Singuratici cheama zeii,
Cu-a lor viata care-o au
Si gandesc precum evreii
Ce impart tot ce nu au

Si gandesc filozofie
Cu-a lor latura divina
Si primesc ca rasplatire
Mult dispret si multa vina

Dar ei stiu ca fericirea
E o masca in vecie
Ei nu stiu ca iubirea
In intuneric se petrece

Si privesc spre cer lumina
Si gandesc precum menirea
Intunericului nu-i pasa
Ca-si doresc un dar in viata

Nu vor palate, nu sunt avari
Vor cunoasterea ce e in zadar
Caci atunci cand zeii i-au creat
S-au temut milenii de prezenta Lor

Si au luptat, dar n-au castigat
Dar al lor vis nu e in zadar
Spre intuneric au inaintat
Si au oferit lumii un dar

O creatie scurta, un gand frumos
O sunet de lira, un vis grandios
Un Sange varsat, spre asfintit
Albastru ca-n cer,si rauri de vin.

In sangele-albastru, al mortii ce trece
Spre alta lume, prin absolut
Dar gandu-i ratiune, ratiunea-i un gand
Si visele noastre, un simplu mit

Ratiune duala, deschisa si-nchisa
O lume duala, cu bine si rau
Cu viata simpla, nu suntem mari
Si nici prin arta nu vom castiga

Cand prin cunoastere, descoperi un mit
Si prin mit, un simplu artist
Cu trai in sclavie, te macina-adanc
Voi fiinte cazute in patima lor.

De ce-n lumea asta mai este sclavie?
Cand libertatea-ti cere, un vis divin
Tu vrei o atractie, ei vor o chemare
Un inger cazut, ce arde de viu.

Purifica-n flacari, o lume adanca
Distruge-n lacrimi, tot ce-i divin
Si-si plange de mila, in singuratate
Decat vis frumos, mai bine un mit.