În pântecul hârtiei se nasc
cuvintele clone multiplicate în sensuri
ce țopăie sărind de pe o literă pe alta
și cad în umbra adâncă a unui punct
spintec coala gravidă
cu vârful ascuțit al pixului
și din ea țâșnesc embrionii necuvintelor rotunde
ce se rostogolesc în orbita unui vers orb
cu degetele gândurilor ciocănesc
la poarta scrijelită cu pseudonimul succesului
îmi deschide o femeie
ce-l poartă în ochi pe Dumnezeu
îmi pansez privirea rănită
de ciocnirea repetată cu lucrurile
cu infinit
și-l rog pe Dumnezeu
să-mi predea lecțiile
despre cunoașterea desăvârșită
a femeii.