o frântură din tine căzută la întâmplare
atât mi-a rămas când ai plecat

nu știu din care partea a corpului s-a desprins
dacă privesc în ea
este ca și cum aș călători cu trenul
apar cute noi pe care nu le cunoșteam
peisajele se schimbă de la oră la oră
pe chipul tău rămân fereastre
aparent zăbrelite
încep să te văd în sfârșit

ai pierdut multe lucruri atunci
eu mă deșiram ca un fir de ață
în urma ta

mi-e frig și mi-e foame
un tren cu mulți șobolani
umezeală și gripă

poate merg spre un auschwitz interior
parcă îmi e cunoscut drumul
da, pădurea asta am mai văzut-o
de câte ori m-ai ucis?


http://www.youtube.com/watch?v=COJMYHPX6M8