Mă simt o frunză
rătăcită pe o creangă,
vântul bate cu putere
spulberând visele stinghere
și din mareția verii pline
adun acum doar suspine.

Mă simt o frunză pe o creangă
și toamna vine nechemată
arămind pădurea toată,
iar printre ramuri ce se frîng
sub a vântului bătaie
s-aud bocete ,se simte jale .

Sunt o frunza uitată,
pe o ramură pribeagă,
și vântul nu vrea să nțeleagă
să mă ducă-ncetișor
pe meleguri fără dor,
să m-ascundă de lume
într-un colț anume
acolo unde uitarea
se-ntâlnește cu marea.