Adună marea-n ochii tăi,
Revars-o blând în toamna mea
Și chiar de pescărușii-s ciungi,
cu aripi stângi,
Lumina-mi frângi
din iarna ta.
Și doar atât ne mai desparte,
în timp ce gândul ne-mpreună.
Lumina frântă -n valuri lungi
în zbor de pescăruși nătângi
Și toamna mea...
Și iarna ta.